Nemulţumiţi de aranjamentele sectare şi confiscarea diferitelor instituţii ale statului de adevărate clanuri politice, în timp ce a patra ţară ca producţie de petrol este fără locuri de muncă decente şi cu o largă parte a populaţiei sub nivelul sărăciei, protestatarii au trecut peste graniţele de sectă şi etnie şi au protestat laolaltă kurzi, turcomani, arabi, atât sunniţi, cât şi şiiţi, împotriva guvernului şi, mai nou, împotriva Iranului.
Două reprezentanţe iraniene luate cu asalt şi arse în zona şiită irakiană, la Najaf şi Karbala Teheranul este considerat susţinătorul guvernelor şiite succesive – despre care se spune, nu fără temei, că sunt făcute în capitala iraniană – şi este în egală măsură vinovat de mizeria pe care o trăiesc irakienii.
După ce au purtat un război crunt între 1980-1988 în care s-au folosit arme de distrugere în masă, cu precădere arme chimice, Iranul şi Irakul se apropiaseră, după eliminrea lui Saddam Hussein şi eliminarea minorităţii sunnite de la conducerea treburilor publice. Însă şiiţii din Iran şi cei din Irak rămân într-o confruntare inclusiv pe baze religioase, centrele de cult fiind rivale între cele două părţi.
Astfel, protestatarii au atacat şi ars două reprezentanţe oficiale diplomatice iraniene, consulatul din Najaf, în sudul Irakului, unul dintre centrele religioase şiite, ars miercuri seara fără ca vreun diplomat să fie rănit, după ce oficiul iranian din oraşul şiit Krabala a fost atacat luna trecută. Forţele de ordine irakiene au reacţionat şi ciocnirile cu protestatarii au dus la mai mult de 300 de morţi şi 15.000 de răniţi de la începutul protestelor anti-guvernamentale de la 1 octombrie.
Citeste mai mult: adev.ro/q1vd6b
